Acum cateva zile vorbeam cu administratora caminului care imi spunea ca se bucura ca aparent Androneasca ar fi urmatorul Ministru al Educatiei. Eu foarte contrariat ii zic: cum e posibil asa ceva, ca Abramburica este o nenorocita...ca timp de 4 ani va distruge orice s-a cladit in ultimii ani, ca va face sistemul de invatamant chiar mai prost decat este acuma..
La care dumneai imi spune cu un zambet pe buze in timp ce sufla fumul de tigara: "Dar daca ea devine Ministru atuncea isi ia tot staff-ul cu ea si eu am scapat de o durere, devine durerea altcuiva." Mi s-a parut foarte tare ca si gandire simpla si de baza.....
Deci e vorba de perspectiva :)
joi, 25 decembrie 2008
luni, 10 noiembrie 2008
Mesaj Puternic
Pentru ca tot am vorbit despre Obama, am decis sa postez si primul sau mesaj in calitate de "president elect". E un mesaj simplu, clar concis, de impact, si face referire atit la criza financiara mondiala, cat si la cele 2 razboaie in care este angajata America in acest momoent. Pe mine unu m-a cucerit acest mesaj.
joi, 6 noiembrie 2008
Never a Black President
Avand in vedere ca am invatat acuma sa pun filmulete pe blog :D, si linkuri ;), am zis sa ma utilizez putin de acest nou skill.
Azi am vazut la cris, ca va pune filmulete de pe TED. Intr-adevar acolo sunt niste filmulete foarte tari de unde poti sa inveti niste lucruri foarte misto. (da stiu ca am scris tari si misto si nu e bine, dar imi place ce sa ii faci acuma...).
Mie in schimb imi mai plac si altfel de filmulete. Si pentru ca tot au fost alegeri si SUA are un presedinte de culoare, cu siguranta acest filmulet, care cred ca are 8 ani o sa va placa f mult, devine interesant in special pe la 3:50.
Pnetru mine Chris Rock, e the best comedian ever, dar e si un om foarte destept asa ca o sa va mai pun un film cu Chris Rock despre Barak Obama de data aceasta.
Azi am vazut la cris, ca va pune filmulete de pe TED. Intr-adevar acolo sunt niste filmulete foarte tari de unde poti sa inveti niste lucruri foarte misto. (da stiu ca am scris tari si misto si nu e bine, dar imi place ce sa ii faci acuma...).
Mie in schimb imi mai plac si altfel de filmulete. Si pentru ca tot au fost alegeri si SUA are un presedinte de culoare, cu siguranta acest filmulet, care cred ca are 8 ani o sa va placa f mult, devine interesant in special pe la 3:50.
Pnetru mine Chris Rock, e the best comedian ever, dar e si un om foarte destept asa ca o sa va mai pun un film cu Chris Rock despre Barak Obama de data aceasta.
Despre alegeri la Americani
Cum toata lumea a pus filmulete cu Obama, ca vad ca toata lumea il iubeste, am zis eu sa pun un filmulet cu McCain, ca sa echilibram echipele.
Si da, da, stiu ca au trecut alegerile dar ma uitam azi pe youtube si filmuletul asta mi s-a parut f interesant.
PS: Cris doar ce m-a invatat cum sa inserez un filmulet si eu doar ce am invatat cum sa inserez un link....laser frate
Si da, da, stiu ca au trecut alegerile dar ma uitam azi pe youtube si filmuletul asta mi s-a parut f interesant.
PS: Cris doar ce m-a invatat cum sa inserez un filmulet si eu doar ce am invatat cum sa inserez un link....laser frate
joi, 30 octombrie 2008
Inginer in devenire
M-a intrebat o persoana de ce nu am trecut de la Inginer in devenire, la Inginer ca doar am terminat Politehnica.
Eu inca consider ca a fi Inginer ar trebui sa insemne ceva, ar trebui sa fie un titlu purtat cu onoare, si sa nu se dea asa de usor la toata lumea.
Si cum parerea mea e ca Polithenica e o facultate proasta in care nu inveti scoala, sau sa fii Inginer ci doar sa te descurci, consider ca numai pentru ca am absolvit facultatea nu inseamna ca sunt Inginer pe buna dreptate (desi exista o hartie care ma poate contrazice). In momentul in care voi considera eu ca e momentul, ca am facut destule lucruri, ca am produs, proiectat, modificat, ajustat destule chestii atuncea voi schimba.
Un fel de i'm not there yet but i'm goin' fast.
Eu inca consider ca a fi Inginer ar trebui sa insemne ceva, ar trebui sa fie un titlu purtat cu onoare, si sa nu se dea asa de usor la toata lumea.
Si cum parerea mea e ca Polithenica e o facultate proasta in care nu inveti scoala, sau sa fii Inginer ci doar sa te descurci, consider ca numai pentru ca am absolvit facultatea nu inseamna ca sunt Inginer pe buna dreptate (desi exista o hartie care ma poate contrazice). In momentul in care voi considera eu ca e momentul, ca am facut destule lucruri, ca am produs, proiectat, modificat, ajustat destule chestii atuncea voi schimba.
Un fel de i'm not there yet but i'm goin' fast.
Poli
De mult o prietena mi-a zis sa scriu ceva cand termin facultatea. Nu stiu de ce dar nu am mai avut nici un chef in ultima vreme sa scriu ceva.
Dar, am terminat facultatea, mmmm..... mare realizare; asa ca trebuia sa scriu 2 randuri macar.
Am realizat ca licenta e o bataie de joc imensa. Ca nu prea conteaza ce ai scris acolo atita timp cat ai facut licenta cu un membru din comisie, ca notele nu se dau de profesori ci se negociaza intre ei, "tu dai elevului meu atita, eu iti dau si tie un punct plus", na pina la urma ce sa te astepti de la acesti oameni care ne-au dezamagit 5 ani de zile...acelasi lucru. Dar macar am terminat, sunt Inginer cu acte in regula...de fapt nu am ajuns sa iau inca diploma dar sunt actele pe undeva pe acolo.
Intre timp am si dat la un master CAD-CAE (Computer aided design, Computer aided engineering), ceea ce se dovedeste a fi o idee f proasta avand in vedere ca dupa o luna jumate de scoala am fost o singura ora pina acuma. Treaba e ca am dat de aceasi profi sictiriti, fara nici un chef de scoala, care vor doar sa isi mai ia niste bani in plus si predand la master. AS fi vrut sa dau la un master mai interesant dar nu am vrut sa dau singur, si cum aicea am dat mai multi colegi impreuna...na efectul de turma.
Asa ca sa concluzionez. Acuma consider ca Polithenica nu e facuta sa te faca Inginer, e facuta sa iti deschida ochii, sa te faca mai destept, mai adaptabil, mai descurcaret. Acuma ca pe parcursul anilor mai inveti si o materie sau doua, mai iei o bursa si mai pleci prin alte tari e cu totul altceva, e ca un fel de spaga, ca doar merge bine pe la noi ;)
Dar, am terminat facultatea, mmmm..... mare realizare; asa ca trebuia sa scriu 2 randuri macar.
Am realizat ca licenta e o bataie de joc imensa. Ca nu prea conteaza ce ai scris acolo atita timp cat ai facut licenta cu un membru din comisie, ca notele nu se dau de profesori ci se negociaza intre ei, "tu dai elevului meu atita, eu iti dau si tie un punct plus", na pina la urma ce sa te astepti de la acesti oameni care ne-au dezamagit 5 ani de zile...acelasi lucru. Dar macar am terminat, sunt Inginer cu acte in regula...de fapt nu am ajuns sa iau inca diploma dar sunt actele pe undeva pe acolo.
Intre timp am si dat la un master CAD-CAE (Computer aided design, Computer aided engineering), ceea ce se dovedeste a fi o idee f proasta avand in vedere ca dupa o luna jumate de scoala am fost o singura ora pina acuma. Treaba e ca am dat de aceasi profi sictiriti, fara nici un chef de scoala, care vor doar sa isi mai ia niste bani in plus si predand la master. AS fi vrut sa dau la un master mai interesant dar nu am vrut sa dau singur, si cum aicea am dat mai multi colegi impreuna...na efectul de turma.
Asa ca sa concluzionez. Acuma consider ca Polithenica nu e facuta sa te faca Inginer, e facuta sa iti deschida ochii, sa te faca mai destept, mai adaptabil, mai descurcaret. Acuma ca pe parcursul anilor mai inveti si o materie sau doua, mai iei o bursa si mai pleci prin alte tari e cu totul altceva, e ca un fel de spaga, ca doar merge bine pe la noi ;)
joi, 24 iulie 2008
20 de ani de educatie
3 ani la gradinita, 8 ani de generala, 4 ani de liceu, 5 ani de facultate, 2500 km parcursi ca sa ajung la nenorocita de festivitate de sfarsit de facultate. Cum ar spune cei din Friends : "It's like the end of an era" si ar avea dreptate. 20 de ani am petrecut in sistemul de invatamant, 20 de ani. 20 de ani in care am invatat pe branci, am copiat, am ras, am tipat la profesori, profesorii au tipat la mine, mi-am facut noi prieteni, am invatat lucruri noi, am invatat lucruri de prisos, m-am prefacut ca sunt atent, am dormit la ore, am ascultat cu atentie maxima un profesor care stie ce spune, 20 de ani in care m-am dedicat invatamantului ca sa devin un om mai bun.
Si ce imi ofera ei la sfarsit? NIMIK.
Pentru cei care nu au terminat Poli inca, va voi explica:
Se termina facultatea, te astepti si tu sa ai o festivitate grozava ca doar ai vazut in filme, doar ai auzit de la prietenii tai de la ase ca au avut un party grozav, de la prietenii de la psihologie ca au fost toti strigati pe scena, inmanati cate o diploma in fata la prieteni, in fata la familia care ia sustinut in tot acest timp. Te astepti sa fie si al tine la fel sa fie grozav sa fie o chestie de care dupa multi ani sa iti aduci aminte si sa fii mandru.
DAR!
POLI!
Sala palatului=>mare
Ma trezesc de dimineata, imi pun roba mea minunata cu 3 numere prea mare, ma duc repede sa ma intalnesc cu colegii, si cand ajung acolo..3000 de studenti, s-ar putea sa exagerez dar era o masa imensa de studentii, toti studentii in an terminal din politehnica, ingramaditi ca vitele intr-un amfiteatru imens, si atuncea realizezi ca esti un student intr-o mare de studenti nemultumiti de calitatea politehnicii, dar ce sa faci te asezi frumos ca sa asculti marelel speach de final.
In schimb in loc sa vina acel profesor motivant plin de viata si care stie sa vorbeasca foarte frumos, vine androneasca care indruga o mie de kkturi, si dupa vin doi profi care aveau peste 60 de ani sa vorbeasca despre cum sa descoperit nu stiu ce paduche. Si a reusit sa vorbeasca destul de mult pina la un momentdat cand toti studentii au inceput sa aplaude numai ca sa plece si sa putem si noi sa plecam.
Ideea e ca am ramas cu un gust foarte amar, festivitatea de final a lasat foarte mult de dorit, petrecerea de final nu a existat, si realizez ca am trecut prin politehnica ca gasca...
Si dupa cum spuneam, a fost sfarsitul unei ere. Ar fi mers o petrecere organizata de mine (prietenii stiu de ce)...
Next time i guess :(
Si ce imi ofera ei la sfarsit? NIMIK.
Pentru cei care nu au terminat Poli inca, va voi explica:
Se termina facultatea, te astepti si tu sa ai o festivitate grozava ca doar ai vazut in filme, doar ai auzit de la prietenii tai de la ase ca au avut un party grozav, de la prietenii de la psihologie ca au fost toti strigati pe scena, inmanati cate o diploma in fata la prieteni, in fata la familia care ia sustinut in tot acest timp. Te astepti sa fie si al tine la fel sa fie grozav sa fie o chestie de care dupa multi ani sa iti aduci aminte si sa fii mandru.
DAR!
POLI!
Sala palatului=>mare
Ma trezesc de dimineata, imi pun roba mea minunata cu 3 numere prea mare, ma duc repede sa ma intalnesc cu colegii, si cand ajung acolo..3000 de studenti, s-ar putea sa exagerez dar era o masa imensa de studentii, toti studentii in an terminal din politehnica, ingramaditi ca vitele intr-un amfiteatru imens, si atuncea realizezi ca esti un student intr-o mare de studenti nemultumiti de calitatea politehnicii, dar ce sa faci te asezi frumos ca sa asculti marelel speach de final.
In schimb in loc sa vina acel profesor motivant plin de viata si care stie sa vorbeasca foarte frumos, vine androneasca care indruga o mie de kkturi, si dupa vin doi profi care aveau peste 60 de ani sa vorbeasca despre cum sa descoperit nu stiu ce paduche. Si a reusit sa vorbeasca destul de mult pina la un momentdat cand toti studentii au inceput sa aplaude numai ca sa plece si sa putem si noi sa plecam.
Ideea e ca am ramas cu un gust foarte amar, festivitatea de final a lasat foarte mult de dorit, petrecerea de final nu a existat, si realizez ca am trecut prin politehnica ca gasca...
Si dupa cum spuneam, a fost sfarsitul unei ere. Ar fi mers o petrecere organizata de mine (prietenii stiu de ce)...
Next time i guess :(
vineri, 4 iulie 2008
French people suck, the return
Azi am primit prima mea amenda in Franta.
Am mers cu 56km/h intr-o zona unde era limitat la 50km/h. Da-o naibii de smecherie, pentru 6km/h trebuie sa platesc 90 de euro :)). Mai tare e ca atuncea cand iti tritim amenda, ei rotunjesc viteza, de fapt nu chiar rotunjesc cat te incadreaza intr-o categorie, si pe mine m-au pus la : 51 km/h intr-o zona cu 50km/h/ => 90 de euro.
Deci in concluzie, sunt putin nebuni la capi oamenii astia, dar na ce sa faci, c'est la vite, la vitesse de fapt.
E bine ca am salariu mare si imi permit sa platesc :))
Am mers cu 56km/h intr-o zona unde era limitat la 50km/h. Da-o naibii de smecherie, pentru 6km/h trebuie sa platesc 90 de euro :)). Mai tare e ca atuncea cand iti tritim amenda, ei rotunjesc viteza, de fapt nu chiar rotunjesc cat te incadreaza intr-o categorie, si pe mine m-au pus la : 51 km/h intr-o zona cu 50km/h/ => 90 de euro.
Deci in concluzie, sunt putin nebuni la capi oamenii astia, dar na ce sa faci, c'est la vite, la vitesse de fapt.
E bine ca am salariu mare si imi permit sa platesc :))
vineri, 20 iunie 2008
Ce usor e sa pari ciudat cand faci lucruri normale intr-o tara ciudata
De cand am ajuns in Franta, am zis si eu sa incerc sa ma adaptez putin la stilul lor de viata, pentru a ma putea integra mai usor in echipa.
Unu dintre chestiile care ma termina mereu, e faptul ca ei mereu mananca antreu inainte de felul principal de mancare, adica cer o salata, o mananca si apoi dupa mananca felul principal.
Azi in schimb am fost la un fel de cantina, bine ca aicea cantinele arata f f bine, si te costa cam 10-15 euro sa mananci. E, si imi iau eu frumos o salata gen bulgareasca, niste pui cu cartofi la cuptor si un suc. Ma asez frumos la masa cu colegii, si desi ei mancau doar salata, mie mi-a venit sa mananc si salata si puiu in acelasi timp.
Deodata vreo 5 francezi toti se uitau fix la mine ca ce fac, ca de ce mananc deodata, ca nu e bine. E si le-am explicat eu f frumos ca pt mine ei sunt cei ciudati ca la mine asa se manaca si desi am tot mancat ca ei pina acuma, imi place mai mult sa mananc ca la mine in tara, si le explic ca sunt f multe tari care fac acelasi lucru.
Nu am nici o morala, nimik, mi se pare doar amuzant, si cum aveam 5 minute libere am zis sa si scriu acest lucru.
A+
Unu dintre chestiile care ma termina mereu, e faptul ca ei mereu mananca antreu inainte de felul principal de mancare, adica cer o salata, o mananca si apoi dupa mananca felul principal.
Azi in schimb am fost la un fel de cantina, bine ca aicea cantinele arata f f bine, si te costa cam 10-15 euro sa mananci. E, si imi iau eu frumos o salata gen bulgareasca, niste pui cu cartofi la cuptor si un suc. Ma asez frumos la masa cu colegii, si desi ei mancau doar salata, mie mi-a venit sa mananc si salata si puiu in acelasi timp.
Deodata vreo 5 francezi toti se uitau fix la mine ca ce fac, ca de ce mananc deodata, ca nu e bine. E si le-am explicat eu f frumos ca pt mine ei sunt cei ciudati ca la mine asa se manaca si desi am tot mancat ca ei pina acuma, imi place mai mult sa mananc ca la mine in tara, si le explic ca sunt f multe tari care fac acelasi lucru.
Nu am nici o morala, nimik, mi se pare doar amuzant, si cum aveam 5 minute libere am zis sa si scriu acest lucru.
A+
Fericit
Pe 26 iunie, vin cateva zile acasa, de-abia astept :D.
Initial am vrut sa vin pentru ca vine fratele Divy din Danemarca, unde a stat 6 luni (long time no see), deci tre sa ne intalnim sa bem si noi ca Bajetii.
Dar acuma am aflat ca o sa prind si festivitatea mea de sfarsit de an. Super tare. Si desi eu inca nu o sa fiu Inginer cu acte in regula...tot vreau sa sarbatoresc sfarsitul unei din cele mai frumoase perioade din viata mea si ceea ce sper a fi inceputul unei perioade si mai frumoase.
Si na daca tot sunt acasa o sa ma si imbat cu toti prietenii mei, si dau o fuga si pina la mare, sa testez apa. :)
Asa ca ne vedem pe acasa :D
Initial am vrut sa vin pentru ca vine fratele Divy din Danemarca, unde a stat 6 luni (long time no see), deci tre sa ne intalnim sa bem si noi ca Bajetii.
Dar acuma am aflat ca o sa prind si festivitatea mea de sfarsit de an. Super tare. Si desi eu inca nu o sa fiu Inginer cu acte in regula...tot vreau sa sarbatoresc sfarsitul unei din cele mai frumoase perioade din viata mea si ceea ce sper a fi inceputul unei perioade si mai frumoase.
Si na daca tot sunt acasa o sa ma si imbat cu toti prietenii mei, si dau o fuga si pina la mare, sa testez apa. :)
Asa ca ne vedem pe acasa :D
sâmbătă, 14 iunie 2008
Having you're cake and eating it too, de ce nu?
Daca nu stiti ce inseamna expresia, folositi naibii google, ca doar suntem in 2008 si veti afla.
Reintorcandu-ne la oile noastre...
Lumea spune ca in viata de cuplu e vorba despre compromis, tre sa lasi si tu de la tine, tre sa te schimbi putin etc. Eu zic ca ar trebui sa faci exact ceea ce iubesti si apoi sa gasesti acea persoana care e foarte fericita si mandra de tine atunci cand te vede pe tine facand acele lucruri.
Acuma ca v-am impresionat cu aceasta gandire profunda care nu prea ma caracterizeaza, o sa incep sa explic.
Ma gandeam ca aceasi gandire ar trebui aplicata si vietii de zi cu zi. Nu intelegeti icna ce vreau sa zic? Va voi explica
In ultima vreme cand vorbesc cu prietenii, si ma mai plang de anumite aspecte ale vietii mele (cum ar fi faptul ca ma simt cam singur pe aicea), desi alte sunt foarte bune (cum ar fi ceea ce fac sau cat castig) toti, absolut toti imi zic, "Lasa ca nu poti sa le ai pe toate" sau "Pai na mai lasi si tu de la tine", sau "Mai oricum e mai bine ca aicea".
Stiti ce? Eu unu m-am saturat de compromisuri, m-am saturat sa ma multumesc cu putin, m-am saturat sa las de la mine. Nu mai vreau sa mai las nimik, vreau sa le am pe toate. Nu vreau mai bine...vreau perfect.
Si de ce nu as vrea asa ceva? De ce sa ma multumesc cu juma de masura? Daca mereu v-om avea aceasta gandire atunci ne ingradim capacitatile, ne limitam pe noi ca persoane, ca ceea ce facem si ca ceea ce putem deveni. Si stiu ca pot obtine orice daca ma chinui destul de mult, pentru ca sunt capabil de foarte multe, si sunt bun la toate, sunt inginer doar :).
De acuma si pina la ultima suflare voi face totu in asa fel incat sa obtin tot ceea ce imi doresc, nu mai fac rabat de la nimik. Pentru ca atunci cand voi acea ultima suflare sa stau impacat ca am facut tot ce am putut pentru mine si pentru ceilalti.
Asta e o cugetare dupa cateva beri, care probabil o sa o sterg in curand. Peace out
Reintorcandu-ne la oile noastre...
Lumea spune ca in viata de cuplu e vorba despre compromis, tre sa lasi si tu de la tine, tre sa te schimbi putin etc. Eu zic ca ar trebui sa faci exact ceea ce iubesti si apoi sa gasesti acea persoana care e foarte fericita si mandra de tine atunci cand te vede pe tine facand acele lucruri.
Acuma ca v-am impresionat cu aceasta gandire profunda care nu prea ma caracterizeaza, o sa incep sa explic.
Ma gandeam ca aceasi gandire ar trebui aplicata si vietii de zi cu zi. Nu intelegeti icna ce vreau sa zic? Va voi explica
In ultima vreme cand vorbesc cu prietenii, si ma mai plang de anumite aspecte ale vietii mele (cum ar fi faptul ca ma simt cam singur pe aicea), desi alte sunt foarte bune (cum ar fi ceea ce fac sau cat castig) toti, absolut toti imi zic, "Lasa ca nu poti sa le ai pe toate" sau "Pai na mai lasi si tu de la tine", sau "Mai oricum e mai bine ca aicea".
Stiti ce? Eu unu m-am saturat de compromisuri, m-am saturat sa ma multumesc cu putin, m-am saturat sa las de la mine. Nu mai vreau sa mai las nimik, vreau sa le am pe toate. Nu vreau mai bine...vreau perfect.
Si de ce nu as vrea asa ceva? De ce sa ma multumesc cu juma de masura? Daca mereu v-om avea aceasta gandire atunci ne ingradim capacitatile, ne limitam pe noi ca persoane, ca ceea ce facem si ca ceea ce putem deveni. Si stiu ca pot obtine orice daca ma chinui destul de mult, pentru ca sunt capabil de foarte multe, si sunt bun la toate, sunt inginer doar :).
De acuma si pina la ultima suflare voi face totu in asa fel incat sa obtin tot ceea ce imi doresc, nu mai fac rabat de la nimik. Pentru ca atunci cand voi acea ultima suflare sa stau impacat ca am facut tot ce am putut pentru mine si pentru ceilalti.
Asta e o cugetare dupa cateva beri, care probabil o sa o sterg in curand. Peace out
vineri, 6 iunie 2008
Alta lume
Unul dintre lucrurile de care am fost impresionat de cand am ajuns aicea, este calmul de care dau dovada soferii Francezi, este de-a dreptul de laudat.
Eu conducand mult in ultima vreme in Bucuresti, m-am obisnuit si adaptat la stilul de condus Bucurestean, unii ii zic nesimtit, mie imi place sa cred ca e un stil mai "sportiv". Ca sa nu mai zic de toti acei smecheri care claxoneaza daca cumva nu pleci cu scartait de roti de la semafor, sau cei care depasesc coloana ca sa ajunga in "Pole position" cum imi place mie sa ii zic la semafor.
Aicea de o luna jumate am vazut o singura data pe cineva claxonand dupa ce persoana care era prima la semafor statea pe loc desi se facuse verde de un minut. Intotdeauna lumea te lasa daca vrei sa schimbi banda sau daca vrei sa intri pe un drum unde tu nu ai prioritate. Daca pe banda 1 sunt deja 6 masini iar pe banda 2 nu e nici una, dar ei au venit pe banda 1, nu schimba ca la noi, ca sa castige cateva locuri, ca deh tot acolo ajung in cele din urma.
Dar cele mai tari doua lucruri le-am vazut ieri. Primul, cand ma grabeam sa ajung la munca, eram la semafor primul si sa facut verde pentru la stanga desi eu vroiam sa o iau inainte si de grabit ce eram nu am observat si am plecat. In momentul acela doamna din masina din spatele meu, observand ca era sa fac o greseala, ma claxonat repede si ma atentionat cu farurile, evitand astfel sa fac vreo prostie. Lucru care in romania nu am vazut inca.
Iar al doilea tot ieri cand ma intorceam de la munca, eram pe un drum cu o singura banda pe sens, undeva unde se mergea cu 90km/h si pe partea dreapta era un tip care schimba roata si neavand unde sa parcheze, era si putin pe carosabil. Si toata lumea cand trecea pe langa el, incetinea si punea si avariile pentru a atentiona lumea din spate ca e pericol de accident, din nou asa ceva nu am vazut niciodata in viata mea in Romania.
E foarte tare treaba asta si sunt curios cand o sa fie la fel si la noi, cand o sa poti sa mergi prin bucuresti fara ca un sofer nervos sa iti taie calea, fara sa fii claxonat de 10 ori pe zi, si fara sa te enervezi.
Pentru treaba asta, respect soferilor francezi.
Eu conducand mult in ultima vreme in Bucuresti, m-am obisnuit si adaptat la stilul de condus Bucurestean, unii ii zic nesimtit, mie imi place sa cred ca e un stil mai "sportiv". Ca sa nu mai zic de toti acei smecheri care claxoneaza daca cumva nu pleci cu scartait de roti de la semafor, sau cei care depasesc coloana ca sa ajunga in "Pole position" cum imi place mie sa ii zic la semafor.
Aicea de o luna jumate am vazut o singura data pe cineva claxonand dupa ce persoana care era prima la semafor statea pe loc desi se facuse verde de un minut. Intotdeauna lumea te lasa daca vrei sa schimbi banda sau daca vrei sa intri pe un drum unde tu nu ai prioritate. Daca pe banda 1 sunt deja 6 masini iar pe banda 2 nu e nici una, dar ei au venit pe banda 1, nu schimba ca la noi, ca sa castige cateva locuri, ca deh tot acolo ajung in cele din urma.
Dar cele mai tari doua lucruri le-am vazut ieri. Primul, cand ma grabeam sa ajung la munca, eram la semafor primul si sa facut verde pentru la stanga desi eu vroiam sa o iau inainte si de grabit ce eram nu am observat si am plecat. In momentul acela doamna din masina din spatele meu, observand ca era sa fac o greseala, ma claxonat repede si ma atentionat cu farurile, evitand astfel sa fac vreo prostie. Lucru care in romania nu am vazut inca.
Iar al doilea tot ieri cand ma intorceam de la munca, eram pe un drum cu o singura banda pe sens, undeva unde se mergea cu 90km/h si pe partea dreapta era un tip care schimba roata si neavand unde sa parcheze, era si putin pe carosabil. Si toata lumea cand trecea pe langa el, incetinea si punea si avariile pentru a atentiona lumea din spate ca e pericol de accident, din nou asa ceva nu am vazut niciodata in viata mea in Romania.
E foarte tare treaba asta si sunt curios cand o sa fie la fel si la noi, cand o sa poti sa mergi prin bucuresti fara ca un sofer nervos sa iti taie calea, fara sa fii claxonat de 10 ori pe zi, si fara sa te enervezi.
Pentru treaba asta, respect soferilor francezi.
joi, 22 mai 2008
Decizii
Ma gandeam azi ca viata nicodata nu e cum te astepti sa fie, dar in general lucruile se rezolva de la sine.
Adica mereu cand am avut nevoie de bani, s-a rezovat pe ultima suta de metri in vreun fel; cand am lucram la un proiect si mi se parea ca e imposibil sa il duc la bun sfarsit, in cele din urma incet incet toate piesele cadeau la locul lor; cand credeam ca nu am cum sa trec un anume examen, mi se parea chair imposibil, in ultima zi ori venea careva si ne explica cum trebuie facute problemele, ori faceam noi niste copiute foarte frumoase, ori foloseam handsfree.
Si aicea in Franta, fix in ziua in care a trebuit sa platesc 200 euro o taxa la o agentie si nu mai aveam nici un ban, mi-au intrat 220 euro in cont; dupa o luna de cautari chiar in ultima zi in care puteam sa mai caut un apartament am gasit exact ceea ce cautam; banii care i-am avut de acasa mi-au ajuns fix pina am luat primii bani de aicea.
Absolut mereu lucrurile se rezolva daca incerci destul de mult.
Dar bineinteles ca mereu ma voi ingrijora pina in ultima clipa.
Chiar si acuma ma gandesc ce voi face pe 31 august cand ma voi intoarce in tara, voi ramane acolo pe un salariu de nimik? dar unde sunt toti prietenii mei si oamenii la care tin, unde e tara mea sau ma intorc aicea unde scot cel putin 120 de milioane pe luna dar unde viata mea sociala e cam egala cu zero.
Ma gandeam cum a evoluat "cariera" mea de la vanzator, la curier la hotel, la administrator de retea, la inginer proiectant si acuma expert auto.
In sfarsit am o slujba care mi se pare interesanta si care as putea sa o fac pentru ceva vreme dar parca tot nu fac ceea mi se potriveste cel mai bine, ceea ce m-ar face sa ma trezesc de dimineata cu o dorinta de a pleca la birou si sa dau ce am mai bun din mine, ceva de care sa fiu cu adevarat mandru cand povestesc celorlalti despre ceea ce fac.
Cred ca voi cauta in continuare cu speranta ca atuncea cand va fi timpul voi gasi si acea slujba chair in ultima clipa.
Adica mereu cand am avut nevoie de bani, s-a rezovat pe ultima suta de metri in vreun fel; cand am lucram la un proiect si mi se parea ca e imposibil sa il duc la bun sfarsit, in cele din urma incet incet toate piesele cadeau la locul lor; cand credeam ca nu am cum sa trec un anume examen, mi se parea chair imposibil, in ultima zi ori venea careva si ne explica cum trebuie facute problemele, ori faceam noi niste copiute foarte frumoase, ori foloseam handsfree.
Si aicea in Franta, fix in ziua in care a trebuit sa platesc 200 euro o taxa la o agentie si nu mai aveam nici un ban, mi-au intrat 220 euro in cont; dupa o luna de cautari chiar in ultima zi in care puteam sa mai caut un apartament am gasit exact ceea ce cautam; banii care i-am avut de acasa mi-au ajuns fix pina am luat primii bani de aicea.
Absolut mereu lucrurile se rezolva daca incerci destul de mult.
Dar bineinteles ca mereu ma voi ingrijora pina in ultima clipa.
Chiar si acuma ma gandesc ce voi face pe 31 august cand ma voi intoarce in tara, voi ramane acolo pe un salariu de nimik? dar unde sunt toti prietenii mei si oamenii la care tin, unde e tara mea sau ma intorc aicea unde scot cel putin 120 de milioane pe luna dar unde viata mea sociala e cam egala cu zero.
Ma gandeam cum a evoluat "cariera" mea de la vanzator, la curier la hotel, la administrator de retea, la inginer proiectant si acuma expert auto.
In sfarsit am o slujba care mi se pare interesanta si care as putea sa o fac pentru ceva vreme dar parca tot nu fac ceea mi se potriveste cel mai bine, ceea ce m-ar face sa ma trezesc de dimineata cu o dorinta de a pleca la birou si sa dau ce am mai bun din mine, ceva de care sa fiu cu adevarat mandru cand povestesc celorlalti despre ceea ce fac.
Cred ca voi cauta in continuare cu speranta ca atuncea cand va fi timpul voi gasi si acea slujba chair in ultima clipa.
marți, 6 mai 2008
Chefest 2008
12 mai 2008
Student, elibereaza-te! La CheFest 2008!
Festivalul CheFest 2008, desfasurat in Bucuresti intre 15-18 mai, reactiveaza spiritul studentesc si ii scoate in aer liber pe tinerii care studiaza in Capitala!!! Hai pe www.chefest.ro sa vezi despre ce e vorba!
Vrei sa te distrezi?
Atunci te asteptam la un concert incendiar organizat in parteneriat cu ANSIT unde ii vei vedea pe scena pe Parazitii, Suie Paparude, Alex & Connect R, Crush & Alexandra Ungureanu.
Apoi te asteptam sa te inscrii concursul de graffiti sau la evenimentele noastre sportive sau sa vii sa-ti sustii prietenii. Ai de unde alege: pregatim intrecere in carucioare de la Carrefour, intrecere pe role, concurs de streetball, meciuri de tenis de picior, whist, sah si GO.
Mai avem pentru tine expozitie foto pe tema “Student, elibereaza-te”, workshopuri de Publicitate si Public Speaking & Argumentare, conferinta pe tema “Presa - a patra putere in stat” si o dezbatere in parteneriat cu ANSIT unde ii vom aduce in fata studentilor pe candidatii de la Primariile Capitalei.
La final planuim un chef de milioane si un concurs de stand-up comedy pentru amatori! Hai sa te eliberezi la CheFest!!!
———————————————————————————-
Organizatori:11 asociatii studentesti membre ANOSR din Capitala: ADVICE Students, ASCIG, ASF, ASPSE, ASJC, ECOTUR, ELSA, OCSE, OSE, SiSC, VIP Romania.Parteneri media:ProFM Campus, MTV, RegieLive, Nights.ro, Student Max, BizCampus, PhotoMagazine, Arcad@, Sport Klub, Foto Magazin, TeenPressParteneri:Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativei Tinerilor (ANSIT), Casa de Cultura a Studentilor (CCS), Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (ASS), Universitatea din Bucuresti (UB), Universitatea Politehnica Bucuresti (UPB), Start Internship, Senatul Studentesc ASE, Sports ArenaSponsori:Intercontinental, H2O, Boarders, OriflameFinantatori:Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (ASS)
Student, elibereaza-te! La CheFest 2008!
Festivalul CheFest 2008, desfasurat in Bucuresti intre 15-18 mai, reactiveaza spiritul studentesc si ii scoate in aer liber pe tinerii care studiaza in Capitala!!! Hai pe www.chefest.ro sa vezi despre ce e vorba!
Vrei sa te distrezi?
Atunci te asteptam la un concert incendiar organizat in parteneriat cu ANSIT unde ii vei vedea pe scena pe Parazitii, Suie Paparude, Alex & Connect R, Crush & Alexandra Ungureanu.
Apoi te asteptam sa te inscrii concursul de graffiti sau la evenimentele noastre sportive sau sa vii sa-ti sustii prietenii. Ai de unde alege: pregatim intrecere in carucioare de la Carrefour, intrecere pe role, concurs de streetball, meciuri de tenis de picior, whist, sah si GO.
Mai avem pentru tine expozitie foto pe tema “Student, elibereaza-te”, workshopuri de Publicitate si Public Speaking & Argumentare, conferinta pe tema “Presa - a patra putere in stat” si o dezbatere in parteneriat cu ANSIT unde ii vom aduce in fata studentilor pe candidatii de la Primariile Capitalei.
La final planuim un chef de milioane si un concurs de stand-up comedy pentru amatori! Hai sa te eliberezi la CheFest!!!
———————————————————————————-
Organizatori:11 asociatii studentesti membre ANOSR din Capitala: ADVICE Students, ASCIG, ASF, ASPSE, ASJC, ECOTUR, ELSA, OCSE, OSE, SiSC, VIP Romania.Parteneri media:ProFM Campus, MTV, RegieLive, Nights.ro, Student Max, BizCampus, PhotoMagazine, Arcad@, Sport Klub, Foto Magazin, TeenPressParteneri:Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativei Tinerilor (ANSIT), Casa de Cultura a Studentilor (CCS), Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (ASS), Universitatea din Bucuresti (UB), Universitatea Politehnica Bucuresti (UPB), Start Internship, Senatul Studentesc ASE, Sports ArenaSponsori:Intercontinental, H2O, Boarders, OriflameFinantatori:Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (ASS)
joi, 1 mai 2008
Viata prin Paris
Am zis sa spun cateva despre ce e frumos si ce nu e frumos in Paris-Franta
O sa incep cu lucruri care nu imi plac:
- nu prea imi place mancarea, ce carne mananca ei, o manaca de obicei in sange, daca ies in oras tre sa explic foarte mult chelneritei ca eu o vreau foarte bine facuta mancarea, nu mi-a placut niciodata mancare in sange. Din cate am vazut eu pina acuma au 1 milion de tipuri de cascaval da nu am gasit branza ca la noi, asta e o problema :D. Nu prea mananca salam, salam de vara, salam de sibiu, parizer, au un fel de salam sasesc care e deja feliat, au foarte foarte multe tipuri de jambon in schimb.
- nu imi plac strazile din oras. Eu fac de unde stau, pina unde fac practica 35 km, o ora cu masina si sunt foarte multe strazi inguste, dar inguste de tot, nu prea poti sa te grabesti ca e un singur fir si toti merg incet e ciudat rau
- nu imi place vremea; aicea ploua destul de mult, suntem la 200 km de ocean si masele de aer cald cu masele de aer rece....bla bla bla+niste geografie la care am chiulit = multa ploaie
- nu imi place limba; dar na ce sa fac acuma incet incet o sa invat
- nu imi place ca nu mai am toti prietenii cu care tot ieseam si ne distram, acuma sunt eu cu edy dar era mult mai bine cand ieseam multi la bere in piranha sau in disco
- nu imi place ca nu mai fac nici o activitate extracuriculara, acasa ma ocupam de camin, de proiecte in organizatie, aveam o viata activa si imi placea
- Cea mai mare problema e cu fetele in schimb. Aicea fetele sunt nasoale rau de tot, TOATE, e incredibil. In romania fetele sunt grozave. Imi placea cand ieseam pe afara in romania si pur si simplu admiram lumea din jur, era foarte frumos...eh well
Ce imi place:
- Imi place ca e o experienta noua, o cultura noua, oameni noi, idei noi.
- Sunt extraordinar de multe lucruri de vazut: am fost deja la turnul eifel, la notre dame, la palatul de la versailles si inca cateva locuri f misto
- Imi place ce fac la munca. Inainte lucram in proiectare ceea ce insemna numai munca la birou, acuma am si la birou si am si multa munca de teren, ma duc verific masini, discut cu oamenii, e foarte interesant momentan.
- Ne dau multi bani. Castig mult mai multi bani ca in romania, si desi si cheltui ceva mai mult, raman si cu bani cu care pot sa merg, sa vizitez, sa ii pun deoparte, whatever.
- Invat o limba noua, da da e franceza dar cine stie cand o sa o mai folosesc :)
- Gasesti foarte multe haine ma ieftine ca la noi, si foarte multe oferte, cumperi 2 produse si al 3-lea e moca sau la un euro, asta e foarte convenabil
- Imi deschid noi oportunitati
Una peste alta e bine aicea, e frumos si se merita sa vii macar pentru o saptamana
miercuri, 16 aprilie 2008
Franta-Francezii-Paris
Je suis arrive :D, sper ca inseamna am ajuns :)).
Duminica 14.04.08 dimineata dragi copii am ajuns in Pars, in Orasul iubirii, extraordinar.
Zborul tre sa spun ca a fost cam nasol;
Dupa ce am asteptat 2 ore in aeroport si am mai stat si 20 de minute in autobuzul care te duce 30 de metri de la terminal la avion cu niste cucoane la vreo 30 de ani langa noi care dupa limbajul interesant pe care il foloseau cel mai probabil se duceau sa faca bani usori ;), nici macar nu ne-au lasat sa facem si noi o poza langa avion.
Cand am urcat in avion noi(noi=Eu cu tovarasu Edy) am nimerit fix la mijloc langa iesirea de urgenta. Ce inseamna asta? Inseamna ca o stewardesa f draguta a venit la noi si ne-a instruit ca in caz de un incident "ceea ce nu e probabil" trebuie sa tragi de o usa sa o arunci afara si sa scoti toata lumea din avion, si tu sa iesi ultimu. Am lasat-o sa plece si am discutat cu Edy ca in caz de ceva scoatem usa dar uitam regula cu eu si iesit ultimu. Am batut mana pentru ideea nemaipomenita care am avut-o si ne-am pus centura. Oricum nu era probabil sa facem pe eroii :).
Decolarea nu mi-a placut deloc, dar eram obosit deoarece nu dormisem cu o seara inainte si am dormit f frumos 3 ore de la Bucuresti la Bauvais.
De acolo am luat frumos un autobuz o ora si am ajuns undeva f aproape de arcul de triumf, nu mai retin locatia.
Ne-a luat domnul Spranceana, roman de origine, el find un inginer care a terminat Automatica, un om foarte de treaba, foarte ok. Am fost ne-am cazat la un hotel f ok, (o sa pun si poze in curand), am fost sa vedem unde e sediul unde vom face noi cursurile si dupa am fost frumos la o bere.
Si asa am baut eu prima bere in Paris.
Ramane sa vin cu amanunte despre viata de aici despre oameni, despre formare, despre practica, despre viata de aicea.
Duminica 14.04.08 dimineata dragi copii am ajuns in Pars, in Orasul iubirii, extraordinar.
Zborul tre sa spun ca a fost cam nasol;
Dupa ce am asteptat 2 ore in aeroport si am mai stat si 20 de minute in autobuzul care te duce 30 de metri de la terminal la avion cu niste cucoane la vreo 30 de ani langa noi care dupa limbajul interesant pe care il foloseau cel mai probabil se duceau sa faca bani usori ;), nici macar nu ne-au lasat sa facem si noi o poza langa avion.
Cand am urcat in avion noi(noi=Eu cu tovarasu Edy) am nimerit fix la mijloc langa iesirea de urgenta. Ce inseamna asta? Inseamna ca o stewardesa f draguta a venit la noi si ne-a instruit ca in caz de un incident "ceea ce nu e probabil" trebuie sa tragi de o usa sa o arunci afara si sa scoti toata lumea din avion, si tu sa iesi ultimu. Am lasat-o sa plece si am discutat cu Edy ca in caz de ceva scoatem usa dar uitam regula cu eu si iesit ultimu. Am batut mana pentru ideea nemaipomenita care am avut-o si ne-am pus centura. Oricum nu era probabil sa facem pe eroii :).
Decolarea nu mi-a placut deloc, dar eram obosit deoarece nu dormisem cu o seara inainte si am dormit f frumos 3 ore de la Bucuresti la Bauvais.
De acolo am luat frumos un autobuz o ora si am ajuns undeva f aproape de arcul de triumf, nu mai retin locatia.
Ne-a luat domnul Spranceana, roman de origine, el find un inginer care a terminat Automatica, un om foarte de treaba, foarte ok. Am fost ne-am cazat la un hotel f ok, (o sa pun si poze in curand), am fost sa vedem unde e sediul unde vom face noi cursurile si dupa am fost frumos la o bere.
Si asa am baut eu prima bere in Paris.
Ramane sa vin cu amanunte despre viata de aici despre oameni, despre formare, despre practica, despre viata de aicea.
duminică, 6 aprilie 2008
luni, 31 martie 2008
Plec
- Da, dragi copii; e irevocabil, irefutabil si ireversibil...plec.
Plec in Franta, in Paris, intre francezi, o natie care (prietenii stiu) eu nu prea o agreez, o tara care mie nu prea mi se pare atit de interesanta pe cat li se pare prietenilor mei.
Am stat FFFFFFFFF FOARTE mult sa ma gandesc daca sa plec sau nu, am vorbit cu foarte multa lume. Bineinteles ca toata lumea mi-a zis sa plec, sa ma duc sa raman acolo sau doar sa ma duc si sa ma intorc dar mesajul unanim a fost DUTE.
Acuma pentru cele 2 persoane care vor citi si deja stiu asta, sau doar ca sa stau eu linistit ma voi repeta. Am ales sa plec deoarece in 3 luni as fi terminat facultatea, as fi terminat scoala, gata cu educatia (la master nu aveam de gand sa mai dau) si nu stiam exact ce voi face in continuare; ajunsesem la un punct in viata mea unde lucrul pe care aveam sa il fac in continuare probabil imi va trasa o linie catre restul vietii.
Asa ca pe 13 aprilie ora 07:00 ma voi imbarca impreuna cu tovarasul Edy si vom pleca spre o noua experienta.
De ce nu voiam sa plec va veti intreba: Pentru ca mie imi place Romania, imi plac romanii, imi plac prietenii mei, imi place ce fac in acest moment-si nu ma refer la munca ci la voluntariat, la proiectele in care ma implic si la oamenii noi pe care ii cunosc zi de zi, la noile oportunitati care ni se ofera la fiecare pas. Nu vreau sa plec pentru ca sunt implicat in destule proiecte in acest moment si simt ca ii las balta pe oamenii cu care am inceput aceste proiecte, si pentru ca in anumite locuri inca mi se pare ca am de adus multe. Si pentru ca mi se pare ca exact acuma am inceput sa ma dezvolt la potentialul meu maxim si am ajuns la un punct unde in sfarsit pot oferi mai mult decat cer si pot invata oameni din experienta mea.
De ce plec? Pentru ca totusi este o experienta interesanta, este o oportunitate foarte buna si pentru ca am prins o bursa mult mai buna decat cele ale colegilor mei care au plecat inaintea mea si pentru ca dupa cum zic prietenii mei: "o sa fim aicea si cand te intorci". Si cine stie poate chiar o sa imi placa Franta si francezii poate o sa invat si limba lor (asta ar fi culmea), poate o sa gasesc acolo ce tot caut de ani de zile: locul meu.
Asa ca urmatorul meu post va fi cu prima mea impresie despre Franta.
Mai am o groaza de idei si de lucruri de zis dar unele lucruri mai bine le tin pt mine momentan ;).
marți, 11 martie 2008
Primul meu post
Mi-a laut foarte mult timp sa ma gandesc despre primul lucru pe care il voi trece pe acest blog, inspiratia mea fiind zero.
Asa ca am decis sa scriu ceva despre deciziile care le-am luat in viata, rele sau bune.
Uitandu-ma de unde am plecat si unde am ajuns, ceea ce nu e prea departe :), realizez ca cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata a fost sa ma implic intr-o organizatie studenteasca.
Am invatat in 2 ani jumate de zile de cand sunt in organizatie, mai multe chestii decat am invatat in 20 de ani de gradinita-gimnaziu-liceu-facultate. Am invatat sa fac o gramda de lucruri, am facut o garamada de lucruri, am intalnit foarte multi oameni tari, oameni destepti, oameni intersanti, oameni simpatici si foarte multi oameni enervanti dar peste aia sa trecem :).
Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat e acela sa am incredere in mine si in fortele mele, pentru ca am aflat ca daca tu nu ai incredere in tine nimeni nu are, in schimb daca ai incredere in tine si in ceea ce poti face, nimik nu te prea poate opri (bine bine, un meteorit, o inundatie ceva ;) ).
Asa ca daca citeste cineva post care nu face parte dintr-un ONG (organziatie nonguvernamentala) sa se inscrie mai repede, pentru ca e mai interesant decat un joc de counter, mai distractiv ca o seara la bere cu colegii, si te invata mai multe ca primu/prima prieten(a) ;).
Asa ca am decis sa scriu ceva despre deciziile care le-am luat in viata, rele sau bune.
Uitandu-ma de unde am plecat si unde am ajuns, ceea ce nu e prea departe :), realizez ca cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata a fost sa ma implic intr-o organizatie studenteasca.
Am invatat in 2 ani jumate de zile de cand sunt in organizatie, mai multe chestii decat am invatat in 20 de ani de gradinita-gimnaziu-liceu-facultate. Am invatat sa fac o gramda de lucruri, am facut o garamada de lucruri, am intalnit foarte multi oameni tari, oameni destepti, oameni intersanti, oameni simpatici si foarte multi oameni enervanti dar peste aia sa trecem :).
Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat e acela sa am incredere in mine si in fortele mele, pentru ca am aflat ca daca tu nu ai incredere in tine nimeni nu are, in schimb daca ai incredere in tine si in ceea ce poti face, nimik nu te prea poate opri (bine bine, un meteorit, o inundatie ceva ;) ).
Asa ca daca citeste cineva post care nu face parte dintr-un ONG (organziatie nonguvernamentala) sa se inscrie mai repede, pentru ca e mai interesant decat un joc de counter, mai distractiv ca o seara la bere cu colegii, si te invata mai multe ca primu/prima prieten(a) ;).
duminică, 9 martie 2008
De ce? De ce nu?
Avand in vedere ca in ziua de azi toata lumea, are blog, am decis sa intru si eu in rand cu lumea, asa ca 2 ore mai tarziu am reusit sa creez un blog, acuma ma voi chinui urmatorea luna sa inteleg tot ce fac aceste butoane dragute.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
ANOSR
