Ce usor e sa pari ciudat cand faci lucruri normale intr-o tara ciudata

De cand am ajuns in Franta, am zis si eu sa incerc sa ma adaptez putin la stilul lor de viata, pentru a ma putea integra mai usor in echipa.
Unu dintre chestiile care ma termina mereu, e faptul ca ei mereu mananca antreu inainte de felul principal de mancare, adica cer o salata, o mananca si apoi dupa mananca felul principal.
Azi in schimb am fost la un fel de cantina, bine ca aicea cantinele arata f f bine, si te costa cam 10-15 euro sa mananci. E, si imi iau eu frumos o salata gen bulgareasca, niste pui cu cartofi la cuptor si un suc. Ma asez frumos la masa cu colegii, si desi ei mancau doar salata, mie mi-a venit sa mananc si salata si puiu in acelasi timp.
Deodata vreo 5 francezi toti se uitau fix la mine ca ce fac, ca de ce mananc deodata, ca nu e bine. E si le-am explicat eu f frumos ca pt mine ei sunt cei ciudati ca la mine asa se manaca si desi am tot mancat ca ei pina acuma, imi place mai mult sa mananc ca la mine in tara, si le explic ca sunt f multe tari care fac acelasi lucru.
Nu am nici o morala, nimik, mi se pare doar amuzant, si cum aveam 5 minute libere am zis sa si scriu acest lucru.
A+

Fericit

Pe 26 iunie, vin cateva zile acasa, de-abia astept :D.
Initial am vrut sa vin pentru ca vine fratele Divy din Danemarca, unde a stat 6 luni (long time no see), deci tre sa ne intalnim sa bem si noi ca Bajetii.
Dar acuma am aflat ca o sa prind si festivitatea mea de sfarsit de an. Super tare. Si desi eu inca nu o sa fiu Inginer cu acte in regula...tot vreau sa sarbatoresc sfarsitul unei din cele mai frumoase perioade din viata mea si ceea ce sper a fi inceputul unei perioade si mai frumoase.
Si na daca tot sunt acasa o sa ma si imbat cu toti prietenii mei, si dau o fuga si pina la mare, sa testez apa. :)
Asa ca ne vedem pe acasa :D

Having you're cake and eating it too, de ce nu?

Daca nu stiti ce inseamna expresia, folositi naibii google, ca doar suntem in 2008 si veti afla.

Reintorcandu-ne la oile noastre...

Lumea spune ca in viata de cuplu e vorba despre compromis, tre sa lasi si tu de la tine, tre sa te schimbi putin etc. Eu zic ca ar trebui sa faci exact ceea ce iubesti si apoi sa gasesti acea persoana care e foarte fericita si mandra de tine atunci cand te vede pe tine facand acele lucruri.

Acuma ca v-am impresionat cu aceasta gandire profunda care nu prea ma caracterizeaza, o sa incep sa explic.


Ma gandeam ca aceasi gandire ar trebui aplicata si vietii de zi cu zi. Nu intelegeti icna ce vreau sa zic? Va voi explica
In ultima vreme cand vorbesc cu prietenii, si ma mai plang de anumite aspecte ale vietii mele (cum ar fi faptul ca ma simt cam singur pe aicea), desi alte sunt foarte bune (cum ar fi ceea ce fac sau cat castig) toti, absolut toti imi zic, "Lasa ca nu poti sa le ai pe toate" sau "Pai na mai lasi si tu de la tine", sau "Mai oricum e mai bine ca aicea".

Stiti ce? Eu unu m-am saturat de compromisuri, m-am saturat sa ma multumesc cu putin, m-am saturat sa las de la mine. Nu mai vreau sa mai las nimik, vreau sa le am pe toate. Nu vreau mai bine...vreau perfect.
Si de ce nu as vrea asa ceva? De ce sa ma multumesc cu juma de masura? Daca mereu v-om avea aceasta gandire atunci ne ingradim capacitatile, ne limitam pe noi ca persoane, ca ceea ce facem si ca ceea ce putem deveni. Si stiu ca pot obtine orice daca ma chinui destul de mult, pentru ca sunt capabil de foarte multe, si sunt bun la toate, sunt inginer doar :).

De acuma si pina la ultima suflare voi face totu in asa fel incat sa obtin tot ceea ce imi doresc, nu mai fac rabat de la nimik. Pentru ca atunci cand voi acea ultima suflare sa stau impacat ca am facut tot ce am putut pentru mine si pentru ceilalti.

Asta e o cugetare dupa cateva beri, care probabil o sa o sterg in curand. Peace out

Alta lume

Unul dintre lucrurile de care am fost impresionat de cand am ajuns aicea, este calmul de care dau dovada soferii Francezi, este de-a dreptul de laudat.
Eu conducand mult in ultima vreme in Bucuresti, m-am obisnuit si adaptat la stilul de condus Bucurestean, unii ii zic nesimtit, mie imi place sa cred ca e un stil mai "sportiv". Ca sa nu mai zic de toti acei smecheri care claxoneaza daca cumva nu pleci cu scartait de roti de la semafor, sau cei care depasesc coloana ca sa ajunga in "Pole position" cum imi place mie sa ii zic la semafor.
Aicea de o luna jumate am vazut o singura data pe cineva claxonand dupa ce persoana care era prima la semafor statea pe loc desi se facuse verde de un minut. Intotdeauna lumea te lasa daca vrei sa schimbi banda sau daca vrei sa intri pe un drum unde tu nu ai prioritate. Daca pe banda 1 sunt deja 6 masini iar pe banda 2 nu e nici una, dar ei au venit pe banda 1, nu schimba ca la noi, ca sa castige cateva locuri, ca deh tot acolo ajung in cele din urma.
Dar cele mai tari doua lucruri le-am vazut ieri. Primul, cand ma grabeam sa ajung la munca, eram la semafor primul si sa facut verde pentru la stanga desi eu vroiam sa o iau inainte si de grabit ce eram nu am observat si am plecat. In momentul acela doamna din masina din spatele meu, observand ca era sa fac o greseala, ma claxonat repede si ma atentionat cu farurile, evitand astfel sa fac vreo prostie. Lucru care in romania nu am vazut inca.
Iar al doilea tot ieri cand ma intorceam de la munca, eram pe un drum cu o singura banda pe sens, undeva unde se mergea cu 90km/h si pe partea dreapta era un tip care schimba roata si neavand unde sa parcheze, era si putin pe carosabil. Si toata lumea cand trecea pe langa el, incetinea si punea si avariile pentru a atentiona lumea din spate ca e pericol de accident, din nou asa ceva nu am vazut niciodata in viata mea in Romania.
E foarte tare treaba asta si sunt curios cand o sa fie la fel si la noi, cand o sa poti sa mergi prin bucuresti fara ca un sofer nervos sa iti taie calea, fara sa fii claxonat de 10 ori pe zi, si fara sa te enervezi.
Pentru treaba asta, respect soferilor francezi.