Plec

• Da, dragi copii; e irevocabil, irefutabil si ireversibil...plec.
  
  Plec in Franta, in Paris, intre francezi, o natie care (prietenii stiu) eu nu prea o agreez, o tara care mie nu prea mi se pare atit de interesanta pe cat li se pare prietenilor mei.
  Am stat FFFFFFFFF FOARTE mult sa ma gandesc daca sa plec sau nu, am vorbit cu foarte multa lume. Bineinteles ca toata lumea mi-a zis sa plec, sa ma duc sa raman acolo sau doar sa ma duc si sa ma intorc dar mesajul unanim a fost DUTE.
  
  Acuma pentru cele 2 persoane care vor citi si deja stiu asta, sau doar ca sa stau eu linistit ma voi repeta. Am ales sa plec deoarece in 3 luni as fi terminat facultatea, as fi terminat scoala, gata cu educatia (la master nu aveam de gand sa mai dau) si nu stiam exact ce voi face in continuare; ajunsesem la un punct in viata mea unde lucrul pe care aveam sa il fac in continuare probabil imi va trasa o linie catre restul vietii.
  
  Asa ca pe 13 aprilie ora 07:00 ma voi imbarca impreuna cu tovarasul Edy si vom pleca spre o noua experienta.
  
  De ce nu voiam sa plec va veti intreba: Pentru ca mie imi place Romania, imi plac romanii, imi plac prietenii mei, imi place ce fac in acest moment-si nu ma refer la munca ci la voluntariat, la proiectele in care ma implic si la oamenii noi pe care ii cunosc zi de zi, la noile oportunitati care ni se ofera la fiecare pas. Nu vreau sa plec pentru ca sunt implicat in destule proiecte in acest moment si simt ca ii las balta pe oamenii cu care am inceput aceste proiecte, si pentru ca in anumite locuri inca mi se pare ca am de adus multe. Si pentru ca mi se pare ca exact acuma am inceput sa ma dezvolt la potentialul meu maxim si am ajuns la un punct unde in sfarsit pot oferi mai mult decat cer si pot invata oameni din experienta mea.
  
  De ce plec? Pentru ca totusi este o experienta interesanta, este o oportunitate foarte buna si pentru ca am prins o bursa mult mai buna decat cele ale colegilor mei care au plecat inaintea mea si pentru ca dupa cum zic prietenii mei: "o sa fim aicea si cand te intorci". Si cine stie poate chiar o sa imi placa Franta si francezii poate o sa invat si limba lor (asta ar fi culmea), poate o sa gasesc acolo ce tot caut de ani de zile: locul meu.
  
  Asa ca urmatorul meu post va fi cu prima mea impresie despre Franta.
  
  Mai am o groaza de idei si de lucruri de zis dar unele lucruri mai bine le tin pt mine momentan ;).

Primul meu post

Mi-a laut foarte mult timp sa ma gandesc despre primul lucru pe care il voi trece pe acest blog, inspiratia mea fiind zero.


Asa ca am decis sa scriu ceva despre deciziile care le-am luat in viata, rele sau bune.


Uitandu-ma de unde am plecat si unde am ajuns, ceea ce nu e prea departe :), realizez ca cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata a fost sa ma implic intr-o organizatie studenteasca.


Am invatat in 2 ani jumate de zile de cand sunt in organizatie, mai multe chestii decat am invatat in 20 de ani de gradinita-gimnaziu-liceu-facultate. Am invatat sa fac o gramda de lucruri, am facut o garamada de lucruri, am intalnit foarte multi oameni tari, oameni destepti, oameni intersanti, oameni simpatici si foarte multi oameni enervanti dar peste aia sa trecem :).
Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat e acela sa am incredere in mine si in fortele mele, pentru ca am aflat ca daca tu nu ai incredere in tine nimeni nu are, in schimb daca ai incredere in tine si in ceea ce poti face, nimik nu te prea poate opri (bine bine, un meteorit, o inundatie ceva ;) ).
Asa ca daca citeste cineva post care nu face parte dintr-un ONG (organziatie nonguvernamentala) sa se inscrie mai repede, pentru ca e mai interesant decat un joc de counter, mai distractiv ca o seara la bere cu colegii, si te invata mai multe ca primu/prima prieten(a) ;).

De ce? De ce nu?

Avand in vedere ca in ziua de azi toata lumea, are blog, am decis sa intru si eu in rand cu lumea, asa ca 2 ore mai tarziu am reusit sa creez un blog, acuma ma voi chinui urmatorea luna sa inteleg tot ce fac aceste butoane dragute.