miercuri, 30 septembrie 2009
Memoria
De cand ma stiu am avut mereu probleme foarte mari cu memoria. Mereu uitam nume, fete, ce am facut, unde, cum si cu cine.
Chiar mereu am considerat asta a fi o mare problema...deoarece intalneam persoane ne prezentam...vorbeam...si dupa ne mai intalneam dupa o saptamana si nu mai retineam...si paream nesmtit dar de fapt...pur si simplu uitam.
Cea mai amuzanta faza pt mine e ca inainte de BAC incepusem sa iau lecitina...si deseori uitam sa iau lecitina...culmea naibii.
Si de-a lungul anilor mi-a cauzat multe probleme memoria mea fantastica...dar na ce sa ii faci.
In schimb o data cand as vrea si eu sa ma lase memoria nu vrea...sa o ia naiba.
Sa ma explic.
In general consider ca greutatile vietii te dezvolta, si toate experientele prin care am trecut de-a lungul anilor m-au facut ceea ce sunt azi. Si desi au fost multe chestii grele prin care am trecut, nu le-as schimba pentru ca m-as schimba si eu, si as fi probabil o alte persoana. Si chiar sunt de acord ca viata ar trebui sa fie grea pentru ca altfel nu poti sa apreciezi micile chestii. Si nu as da experientele mele pentru nimik in lume.
Cel putin pina acuma. Pentru prima oara in viata mea as vrea sa uit ultima perioada din viata. Daca as putea as merge la cineva sa ma hipnotizeze si sa imi stearga ultimul an din viata mea as face-o intr-o secunda. Nu il mai vreau, nu il mai suport.
Desi am facut o gramada de lucruri tari si lucruri interesante, chiar am facut unele din cele mai tari chestii din viata mea in ultimele 12 luni si am intalnit niste persoane extraordinare si am avut niste experiente minunate...nu pot compensa pentru toate chestiile proaste care mi s-au intamplat.
Prea multa lume m-a mintit si urasc din suflet minciuna, prea multi asa zisi prieteni alaturi de care am trecut prin multe si-au bagat picioarele si s-au schimbat parca ca politicienii dupa alegeri. Persoane care au zis ca o sa fie alaturi de mine si cand lucrurile devin grele si-au bagat pula imediat cum au aparut mici greutati. Altele m-au vobit si sapat pe la spate...si urasc din suflet genul asta de oameni...macar ai coloana vertebrala de a spune ce ai de spus persoanelor in fata...sa le vorbesti pe la spate...e un kkt. Alta persoana cu care am colaborat si careia i-am spus ca atunci cand terminam..hai sa incercam sa fim prieteni, mi-a intors spatele imediat cum nu au mai avut nevoie de mine...kkt.
Eu unu sunt asa mai direct sau mai "rau" sa spunem, si anul asta chiar am incercat sa fiu baiat de treaba cu mai multa lume(nu cu toata...ar fi fost culmea) si parca pentru fiecare cuvant frumos sau pentru fiecare chestie buna care o faceam eu mi-am furat-o de fiecare data. Si de fiecare data cand am intins cuiva un deget ei au luat toata mana si dupaia au si incercat sa o si taie...
Nu stiu...poate exagerez si eu, stiu ca tind sa mai fac asta...dar pentru prima oara in viata mea am simtit ca nu mai pot sa inghit atitea minciuni si atitea kkturi, si m-am simtit ca ultimul om. Si oameni pe care eu ii respectam si pentru care as fi facut orice, stiau ca nu sunt ok si mi-au facut si mai multe kkturi. (bine, ca sa nu mananc kkt, am si niste prieteni care au stat langa mine si la bine si la rau...si care stau si acuma si pentru asta sunt recunoscator...dar totusi).
Si sunt atit de multe si parca nu le mai pot duce. Si mereu seara cand ma bag in pat imi vin toate repede in minte ca o avalansa si nu le mai suport. Si acuma...memoria mea nu ma lasa...sunt toate atit de vii si atit de bine arse in mintea mea incat nu le pot scoate nici cum.
As vrea ca maine sa ma trezesc de dimineata fara sa imi aduc aminte nimic din ultimul an din viata mea, si sa pot sa am din nou incredere in oameni si sa nu ma mai urasc pe mine... ca pina la urma tot pe mine ma urasc ca am avut incredere si mi-am pus sperantele asa aiurea in oameni.Bine... realizez ca nu o sa se intample si explorez si alte metode intre timp. :)
PS: Dupa ce am scris postul asta am stat si l-am recitit...si nu prea imi place...in cap am ideile destul de bine aranjate...dar nu prea imi aluneca bine degetele pe tastatura...sper sa fi transmis ideea bine totusi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
dar tu te-ai gandit macar asa putin, ca persoana aia, cu care ai colaborat, ti-a intors spatele pentru ca a crezut ca tu ai facut asta cu mult inaintea ei?
M-am gandit, dar nu prea cred ca acesta este cazul.
Trimiteți un comentariu